Toleranţa religioasă

Popas la Colegiul "Spiru Haret" 

în cadrul seriei de întâlniri cu adolescenţii

Prezentare media

Prof. Cristina DOBRICĂ,

Colegiul „Spiru Haret”

Plecând de la citatul lui Voltaire : " Ce este toleranța? Apanajul umanității”, în data de 26.03.2018, la Colegiul Spiru Haret Ploiești s-a desfășurat activitatea cu tema Toleranța religioasă, din cadrul săptămânii dedicate combaterii rasismului și discriminării de toate tipurile. La activitate au participat în calitate de parteneri: d-na prof. Aura Creițaru, președinta Fundației Adolescența și d-na Olivia Florescu, reprezentant al I.R.D.O., 3 cadre didactice și 30 de elevi  ai colegiului. Activitatea a fost moderată de către elevi de la clasa a 10a B - Gheorghiu Bianca, Năstase Sebastian, Stoica Florin, coordonați de către prof. Dobrică Cristina - și a sintetizat următoarele aspecte legate de tema aleasă: definiția cuvântului toleranță, istoria apariției acestui concept în S.U.A, citate despre toleranța religioasă, exemple prin care identificăm situații de intoleranță religioasă, zilele în care celebrăm toleranța sub toate aspectele ei. La finalul prezentării moderatorii au adresat întrebări elevilor prezenți pentru a afla părerile lor cu privire la modalitățile prin care am putea promova mai mult toleranța religioasă.

Definiţia toleranţei

v  Toleranţa (din latinescul: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, a modului său de gândire şi de comportare, precum şi a opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).

v  Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist şi a inţelege că ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanţă pentru altul vine pe primul loc. Lipsa toleranţei este egoism iar egoismul este sursa tuturor relelor din lume.

Există, oare, vreo diferenţa de nuanţa între toleranţa ca şi concept social sau politic şi cel religios ?

Ò  Cuvintele Sfântului Evanghelist Matei, în capitolul 22 al Evangheliei sale, versetele 33-40, sunt grăitoare şi edificatoare din acest punct de vedere. Ele ne descoperă răspunsul Mântuitorului Iisus Hristos vis-a-vis de atitudinea pe care fiecare dintre noi, în calitate de fii ai aceluiaşi Părinte Ceresc, trebuie să o adopte în relaţia cu ceilalţi:

  "Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui. Și auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă. Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia porunca. Iar a două, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.“

  Deci, dacă cea mai mare poruncă a Legii presupune iubirea necondiționată față de toți cei din jurul nostru, cu atât mai mult toleranța religioasă presupune respectul, acceptul și îngăduința noastră. 

Ziua Internaţională a Toleranţei este serbată pe data de 16 noiembrie.

Indiferent de religie oamenii pot trăi în armonie

Ò  Toleranța religioasă este văzută în prezent cel puțîn ambiguu: pe de o parte, este considerată a fi o realizare revoluționară a democrației, iar pe de alta un fenomen ce obstrucționează, chiar dacă artificial, dreptul oricărei confesiuni la valoarea absolută la care pretinde.

Ò  Crizele din Orientul Apropiat, din Kosovo sau Croația, din Irlanda de Nord sau din Cecenia sunt asociate, de multe ori, cu intoleranța religioasă. Din acest unghi, lipsa de toleranță capătă neapărat o conotație negativă. Conform unei opinii deja formate la nivel de mase, intoleranța religioasă este unul dintre factorii principali de instabilitate în zonele fierbinți ale planetei, motiv din care respectivul fenomen trebuie depășit cât mai repede cu putință. Secolul XXI promite suficiente probleme de altă natură pentru a-și putea permite să tolereze și în continuare intoleranță, acest rudiment al Evului Mediu, care părea să și fi încheiat rostul în istorie odată cu Comuna din Paris.

Ò  De obicei, apelul la toleranța religioasă este generat de foruri neimplicate adânc în problemele confesiunilor. Astfel, în conflictul iudaico-musulman care se desfășoară de câteva decenii în jurul câtorva kilometri pătrați de pămînt, a intervenit constant terța parte, pentru care semnificația religioasă a muntelui Sionului, pe care și-l adjudecă taberele adverse, nu pare să conteze. Faptul că mecetea lui Omar se înalță acolo unde cu două milenii în urmă se înălța Templul lui Irod n-ar trebui să-i incomodeze nici pe ruși, nici pe americani. Totuși, aceste două puteri politice încă mai joacă un rol important în drama palestiniană. Dacă pentru iudei reconstruirea Templului comportă un caracter mesianic, iar pentru musulmani mecetea lui Omar este un simbol al victoriei, pentru tot restul lumii ceea ce se petrece în Orientul apropiat este perceput ca manifestare a fanatismului religios. (...) 

(continuarea - în revista "Jurnal Adolescenta" nr. 8 ce va apărea în curând)