de Ziua Fericirii pe mapamond: un zambet, o carte
Iubesc momentul acela de dimineaţă când mă trezesc entuziasmată şi fericită, dar nu cunosc motivul. Sinţindu-mă de parcă în burtica mea s-ar da o adevarată luptă, iar emoţiile şi bătăile accelerate ale inimii mă duc cu gândul la un posibil infarct, dar mulţumesc lui Dumnezeu că are grijă de mine şi încă mă ţine în viaţă, să mai pot încă vorbi cu dumneavoastră.
Fiind tânără şi dornică de cunoaştere, am descoperit pe parcursul îvăţământului liceal, lucruri elementare, pe care dacă m-aţi fi întrebat acum doi ani de existenţa lor, aş fi crezut că vorbiţi din poveşti. Ştiu, dezamăgitor, dar este un lucru frecvent întâlnit în generaţia din care fac parte. Când suntem mici vedem lumea cu altii ochi, o privim cu admitaţie şi curiozitate, dar atunci când creştem mari, ne pierdem interesul faţă de curiozităţile care cândva erau cea mai mare enigmă a copilărilei noastre.
În data de 20.03.2019, am participat la o acţiune, care pot spune că a adus un plus de culoare asupra persoanei mele şi sper din tot sufletul să se mai ţină astfel de activităţi: "Dăruieşte un zâmbet şi o carte", menită să bucurăm pe cei surprinşi plăcut pe stradă, în parc.
Aş vrea să vă arăt şi să vă povestesc şi vouă aventura mea din aceea zi :)))
,, Cu frică am pornit la drum. Ne-am luat săbiile la noi şi am plecat să împărţim fericire. Cu toate că echipa era mică la început, un grup de tineri soldaţi au sărit în ajutorul nostru şi au contribuit cu toate puterile lor la acest crâncen razboi. Şi nu exagerez pentru că ne-am confruntat cu o adevărată mare de tristeţe.
Am fost respinşi, ignoraţi şi ,,înjuraţi", dar ne ne-am oprit aici, am luptat şi am câştigat. Am câştigat zâmbete şi fericire, iar pentru noi asta a însemnat o adevărată comoară.
Dar şi speranţa că într-o zi vom putea schimba monotonia acestei lumi
Fiind tânără şi dornică de cunoaştere, am descoperit pe parcursul îvăţământului liceal, lucruri elementare, pe care dacă m-aţi fi întrebat acum doi ani de existenţa lor, aş fi crezut că vorbiţi din poveşti. Ştiu, dezamăgitor, dar este un lucru frecvent întâlnit în generaţia din care fac parte. Când suntem mici vedem lumea cu altii ochi, o privim cu admitaţie şi curiozitate, dar atunci când creştem mari, ne pierdem interesul faţă de curiozităţile care cândva erau cea mai mare enigmă a copilărilei noastre.
În data de 20.03.2019, am participat la o acţiune, care pot spune că a adus un plus de culoare asupra persoanei mele şi sper din tot sufletul să se mai ţină astfel de activităţi: "Dăruieşte un zâmbet şi o carte", menită să bucurăm pe cei surprinşi plăcut pe stradă, în parc.
Aş vrea să vă arăt şi să vă povestesc şi vouă aventura mea din aceea zi :)))
,, Cu frică am pornit la drum. Ne-am luat săbiile la noi şi am plecat să împărţim fericire. Cu toate că echipa era mică la început, un grup de tineri soldaţi au sărit în ajutorul nostru şi au contribuit cu toate puterile lor la acest crâncen razboi. Şi nu exagerez pentru că ne-am confruntat cu o adevărată mare de tristeţe.
Am fost respinşi, ignoraţi şi ,,înjuraţi", dar ne ne-am oprit aici, am luptat şi am câştigat. Am câştigat zâmbete şi fericire, iar pentru noi asta a însemnat o adevărată comoară.
Dar şi speranţa că într-o zi vom putea schimba monotonia acestei lumi
 |
| Pentru că, oamenii POT |
 |
| Şi schimbarea începe odată cu noi! |
Articol publicat de: Sara MUREŞANU, 17 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu