ADOLESCENTA: Jurnal de activitate

joi, 15 noiembrie 2012

Jurnal de activitate

"Toleranţa acceptă ideile tuturor"

Miercuri, 14 noiembrie, elevi de la şcoli ploieştene şi de la

Şcoala Profesională Specială din Plopeni

şi-au dat mâna, în semn de prietenie şi toleranţă.

Cei 80 de tineri şcolari au realizat cu prisosinţă,

sub îndrumarea organizatorilor,

că nu contează perfecţiunea din mintea unora sau defectele fizice, mentale, de culoare evidente ale altora; importantă este motivarea fiecăruia de a accepta o experienţă frumoasă împreună - măiestria creativă după imaginaţia şi priceperea comună.

Pentru aceşti copii frumoşi la suflet,
felicitări din toată inima!

Ora 9.00 Ne pregătim de plecare: 40 de elevi care au optat pentru schimbul de cunoştinţe, aptitudini creative, opinii spuse sau desenate etc. de la C.N. "Jean Monnet", C.E. "Virgil Madgearu", Şcoala Gimnazială "Sfânta Vineri", Şcoala "I.A. Bassarabescu" din Ploieşti împreună cu profesori îndrumători.

Ora 9.30 Peste 30 de minute îi vom cunoaşte pe viitorii parteneri şi prieteni, elevi ai Şcolii Profesionale Speciale Plopeni

Ora 10.00 Să facem cunoştinţă. În sala unde gazdele ne aşteaptă - un spaţiu curat, pregătit pentru programul dedicat întâlnirii noastre - suntem întâmpinaţi de un grup de 40 elevi din învăţământul special; au vârste diferite, între 14 şi 23 ani. În total, ne-am adunat aici aproximativ 80 de oameni, mai mici sau mai mari, ca varstă, sau ca dorinţă de a împărtăşi, să deprindem împreună ceea ce înseamnă concret toleranţă. Ne-a secondat în demersul nostru, directorul şcolii gazda, cel mai sufletist manager pe care l-am cunoscut vreodată, prof. Nicolaie Obiloiu.

Copiii au facut cunostinţă unii cu alţii, apoi au trecut la treburile lor: desenat si expunerea desenelor, activităţi de creaţie artistică, moment de poezie, cântec, joc de rol etc.

Priviţi, sunt atenţi la ceea ce pun în operă, mai şi glumesc, uneori fără haz, dar duc la capăt ceva minunat! Aşteptăm comentariile voastre.

Vom reveni să vorbim despre premierea celor mai buni.

Au consemnat pentru voi,
prof. Aura Creiţaru, prof. Roxana Vişan, foto: prof. A. Creiţaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Ce va oferim, dragi prieteni?

PRIMIM

de la IRDO

Remember 2018

Program educativ cu tema „Rolul educaţiei în societatea actuală”, organizat de Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Ploiești în parteneriat cu Fundaţia „Adolescenţa” și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cu ocazia Zilei Mondiale a Educaţiei (5 octombrie 2018)

Atelier cu tema „Drepturile omului în sistemul ONU”, consacrat Zilei Organizaţiei Naţiunilor Unite și organizat la Centrul de Documentare şi Informare al Colegiului „Spiru Haret” din Ploieşti, în parteneriat cu Fundaţia „Adolescenţa” și Institutul Român pentru Drepturile Omului (24 octombrie 2018)

(...)

Atelier cu tema „Sunt copil, am drepturi”, orga nizat, pentru marcarea Zilei internaţionale a drepturilor copilului și a Zilei internaționale de prevenire a abuzului asupra copilului, de Şcoala Gimnazială „Radu Stanian” din Ploieşti, Fundaţia „Adolescenţa” și Institutul Român pentru Drepturile Omului (19 noiembrie 2018)

(...)

A VIII-a ediţie a simpozionului naţional „Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”, eveniment organizat cu ocazia Zilei internaționale a drepturilor omului și a împlinirii a 70 de ani de la proclamarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de Fundaţia „Adolescenta” şi Institutul Român pentru Drepturile Omului în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” din Ploieşti, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova şi Casa Corpului Didactic Prahova, în cadrul acțiunilor campaniei dedicate Zilei internaţionale a drepturilor omului (11 decembrie 2018)

(...)

de la adolescenţi de pretutindeni

La noi nici două săptămâni n-au trecut și suntem îngropați (sau, mai degrabă, sunt) în proiecte. Nu știu de ce mă bag în toate nebuniile, când văd că alții au o viață....la dolce far niente-ul s-ar potrivi aici!

Însă îmi și place, doar că...mă gândesc că poate ar trebui să mă ocup mai mult de propria-mi formare. Să citesc mai mult, de exemplu. N-am mai pus mâna pe o carte de nu mai știu când și îmi vine să mă iau la palme, dar, pur și simplu nu-mi rămâne timp!! Încerc să citesc seara, însă sunt absolut terminată de oboseală și prefer să mă culc pentru a fi odihnită.

În special la școală mă apucă o poftă nebună de citit, însă..în 10 minute de pauză, ce să citești?!?

Uneori, școala e foarte obositoare. Mă obosește, mai ales, agitația, vacarmul, țipetele, nesimțirea noastră și nepăsarea profesorilor (sau, mai degrabă zis, resemnarea). Totul mi se pare o glumă sinistră și de aceea, uneori, aș prefera să citesc. Simt că, uneori, pierd timpul.

Noi ne facem că învățăm, profesorii se fac că sunt mulțumiți și ne dau un 10 nemeritat.

Noi ne batem joc, iar „profii” uită că ar trebui să fie niște mentori, își uită menirea. De fapt, au o scuză. Mă gândesc că resemnarea este semn al maturității/zării spirituale. Probabil își dau seama că sunt prea mici ca să poată schimba ceva. De altfel, sunt oameni cu probleme, au un salariu mizer (fac voluntariat în toată regula), iar să-ți bați capul cu toți tâmpiții e deja o luptă cu morile de vânt.

Iar între noi și „profi” e o ruptură teribilă. Sunt profesori cu care aș vrea să discut și în afara orelor, sunt fascinanți, știu lucruri fascinante (și aici nu vorbim doar de geografie, istorie, engleză...ci mai ales de experiența de viață), însă nu se poate. E un semn de „interzis” pe care fiecare elev îl resimte din plin. Unora nu le pasă, altora le convine așa...iar alții, sunt ca mine.

De multe ori nu înțeleg de ce relația elev-profesor se încheie după ce s-a sunat. Dar poate așa trebuie să fie... pentru că „elevii și-o iau în cap dacă le dai atenție” :-).

Cum arată elevul ideal? Chiar mă gândeam zilele trecute...
Probabil, „profii” știu ce vor elevii. Dar profesorii ce vor? Elevi cu mâna pe sus? Sau ași în materia respectivă?
Care-i visul oricărui profesor? ..sau profesorii au încetat să mai viseze? :-)
Nu-i judec, nu judec pe nimeni, nu asta-i intenția mea.
De altfel, nici eu nu-s vreo „brează”. Deși, sincer, nu-mi doresc să fiu cine-știe ce geniu-priceput-la-toate. Aș vrea să fiu „geniu” în bun-simț.
Sunt câteva concluzii după doar două săptămâni. ... mai am un an înainte! :-)

de la FDSC

Dincolo de cadrul indispensabil al domniei legii, asociatiile societatii civile reprezinta valori ale increderii si cooperarii, precum si ale includerii. O societate civila este o societate de cetateni care au drepturi si accepta obligatii, si care se comporta civilizat unii cu altii.[1]”

Catre ADOLESCENŢA

“De douazeci de ani, in Romania, organizatiile neguvernamentale au reintrat in viata fiecarui cetatean sub diverse forme. Multi dintre noi urmeaza cursuri de pregatire profesionala desfasurate de catre organizatii neguvernamentale, se duc la universitati care functioneaza ca organizatii neguvernamentale, utilizeaza servicii sociale oferite sau gestionate de astfel de organizatii, isi petrec timpul liber la evenimentele culturale sau sportive organizate de asociatii de profil. Foarte multi dintre noi fac parte din cel putin o organizatie neguvernamnetala, fie ca vorbim despre asociatii de parinti sau asociatii de locatari, asociatii profesionale sau religioase. Asociatiile si fundatiile ne permit sa ne exprimam sustinerea pentru anumite cauze si proiecte sociale, sa ne exprimam solidaritatea, sa ne organizam in functie de interese si preocupari comune […].”[2]

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC) va invita sa cunoasteti mai bine activitatea organizatiilor neguvernamentale si statusul lor actual, consultand Raportul “Romania 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendinte, provocari”- un document de cercetare mult asteptat de organizatiile neguvernamentale, de cetateni si de institutiile care colaboreaza cu actorii societatii civile.

Prin acest raport, FDSC doreste, de asemenea, sa atraga atentia factorilor de decizie asupra importantei pe care o poate avea sectorul neguvernamental in procesul de reformare si restructurare a sectorului public si sa demonstreze prin date concrete, statistice, faptul ca societatea civila din Romania este din ce in ce mai puternica.

Raportul este structurat in sapte mari capitole care trateaza urmatoarele aspecte:

· definitiile legale si administrative ale entitatilor neguvernamentale, elemente de tipologie si identificare a acestora;

· structuri si activitati de sprijin pentru sectorul neguvernamental;

· sursele financiare ale sectorului si calitatea de angajator pe piata locurilor de munca;

· analiza surselor de venit pentru sectorul neguvernamental;

· problematica implicarii civice, a voluntariatului si a actiunii colective;

· problematica relatiei dintre sectorul neguvernamental si sfera publica;

· analiza unor domenii de activitate cheie pentru sectorul neguvernamental, respectiv domeniul social, educatie, mediu, democratie, drepturile omului si buna guvernare

Descarcati GRATUIT varianta electronica a Raportului “Romania 2010. Sectorul neguvernamental - profil, tendinte, provocari” AICI.

Cu deosebita consideratie,

Director Executiv
Ionut Sibian

de la colegii nostri din scoli:

Va felicit pentru actiunea de joi , 7 decembrie, chiar daca nu am vazut decat o parte a ei din cauza orelor de la scoala. Stiu de la elevi ca le-a placut si ca s-au bucurat ca au putut sa participe.

Va multumesc,

prof. Carmen Bajenaru,

CN I.L. Caragiale

Merry Christmas!

Colinde de Crăciun

http://www.crestinortodox.ro/corul-madrigal/a1820-trei-crai

CRĂCIUNUL - trecerea de la păgânism la creştinism

Sarbatoarea Nasterii Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun, nu a fost praznuita de la inceput pe 25 decembrie. Pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data separat de Botez, in jurul anului 375, pe 25 decembrie, in Biserica din Antiohia.

Ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca data de serbare a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, in prima jumatate a secolului al V-lea. Cu timpul, s-a generalizat in intreaga crestinatate. Numai armenii sarbatoresc si astazi Nasterea Domnului la 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului, ca in vechime.

Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, 22-23 decembrie, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti - Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane. Acestia sustin ca Aurelian, a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca data a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.

In troparul praznicului, Hristos e numit "Soarele dreptatii”, "Rasaritul cel de sus": "Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.”
Noi suntem obisnuiti sa vedem soarele iesind parca din pamant si apunand in acelasi fel. Dar e cazul sa privim acest rasarit altfel, caci e un "Rasarit de sus”. Prin acest rasarit, lumea primeste lumina neinserata, lumina pe care intunericul nu o mai poate cuprinde. Este cazul sa retinem ca Hristos nu este luminat, caci nu este creat. El nu simte lumina venind de la altcineva, caci El insusi este Lumina. De aceea mormantul Sau a ramas gol, semn ca firea omeneasca a fost creata sa se impartasesca de lumina, nu de intuneric.

Nasterea Domnului nu a inlocuit doar sarbatorea pagana inchinata lui Mithra, ci si Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care faceau parte din sarbatorile de iarna. Initial, Saturnalia era celebrata intr-o singura zi, pe 17 decembrie. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins, ajungand sa dureze o saptamana intreaga. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Sarbatoarea era un prilej pentru sclavi sa sa manance, sa bea si sa se distreze impreuna cu stapanii.

Pentru ca vine sarbatoarea Craciunului e cazul sa reamintesc ca Dumnezeu Se intrupeaza si ramane Dumnezeu. Nu a avut trup aparent si a unit in Sine, firea umana cu cea divina intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit. Din iubire. Sa nu uitam ca iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca.

Adrian Cocosila

ADOLESCENTA

joi, 15 noiembrie 2012

Jurnal de activitate

Niciun comentariu:

Postare prezentată

GALA JUBILIARĂ

Faceți căutări pe acest blog