DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI

PREAMBUL


Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei
umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii,
dreptăţii şi păcii în lume,

Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane vor beneficia de libertatea cuvântului şi a convingerilor, eliberate de teroare şi de mizerie, a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului,
Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem
de drept pentru ca omul să nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la revoltă împotriva
tiraniei şi a asupririi,


Considerând că este esenţial să fie încurajată dezvoltarea relaţiilor prieteneşti
între naţiuni,


Considerând că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou
credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea
persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor şi că s-au hotărât să
favorizeze progresul social şi să instaureze condiţii mai bune de viaţă în cadrul unei
libertăţi mai mari,


Considerând că statele membre s-au angajat să promoveze, în cooperare cu
Organizaţia Naţiunilor Unite, respectul universal şi efectiv al drepturilor omului şi al
libertăţilor fundamentale,


Considerând că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de
cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,


Adunarea Generală,
Proclamă prezenta Declaraţie Universală a Drepturilor Omului ca ideal comun
către care trebuie să tindă popoarele şi toate naţiunile pentru ca toate persoanele şi
toate organele societăţii, având în vedere permanent această Declaraţie, să se
străduiască, prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi
libertăţi şi să asigure, prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional,
recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atât în cadrul statelor membre
înseşi cât şi în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

ARTICOLUL 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt
înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în
spiritul fraternităţii.


ARTICOLUL 2
1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate
în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de
România a semnat Declaraţia la 14 decembrie 1955 când prin R 955 (X) a Adunării generale a ONU,
a fost admisă în rândurile statelor membre.
limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau
socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie.


2. Pe lângă acesta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic,
juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care aparţine o persoană, fie
această ţară sau teritoriu independente, sub tutelă, neautonome sau supuse unei
limitări oarecare a suveranităţii.


ARTICOLUL 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa.


ARTICOLUL 4
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în robie; sclavia şi traficul cu sclavi sunt
interzise sub toate formele lor.


ARTICOLUL 5
Nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane
sau degradante.


ARTICOLUL 6
Fiecare are dreptul să i se recunoască personalitatea sa juridică, oriunde s-ar
afla.


ARTICOLUL 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie
egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei
discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o
astfel de discriminare.


ARTICOLUL 8
Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare
competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt
recunoscute prin constituţie sau prin lege.


ARTICOLUL 9
Nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.


ARTICOLUL 10
Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod
echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală
îndreptată împotriva ei.

ARTICOLUL 11
1. Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i
s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în
care au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naţional sau
internaţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât aceea care
era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos.


ARTICOLUL 12
Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în
familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei sau
reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de
mixtiuni sau atingeri.


ARTICOLUL 13
1. Orice persoană are dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în
interiorul unui stat.
2. Orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi de a
reveni în ţara sa.


ARTICOLUL 14
1. În cazul persecuţiei, orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze
de azil în alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat în cazul unor urmăriri penale bazate pe
comiterea unei crime de drept comun sau pe acţiuni contrare scopurilor şi principiilor
Naţiunilor Unite.


ARTICOLUL 15
1. Orice individ are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa nici de dreptul de
a-şi schimba cetăţenia.


ARTICOLUL 16
1. Cu începere de la vârsta nubilă, bărbatul şi femeia fără nici o restricţie în
privinţa rasei, cetăţeniei sau religiei, au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o
familie. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la
desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al
viitorilor soţi.
3. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la
ocrotire din partea societăţii şi a statului.
ARTICOLUL 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât şi în asociere cu
alţii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.


ARTICOLUL 18
Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei; acest
drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum şi libertatea
de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atât în public
cât şi privat, prin învăţământ, practici, cult şi îndeplinirea de rituri.


ARTICOLUL 19
Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce
implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi
de a răspândi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare.


ARTICOLUL 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
2. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie.


ARTICOLUL 21
1. Orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale
ţării sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile
publice ale ţării sale.
3. Voinţa poporului este baza puterii de stat, această voinţă trebuie să fie
exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal
egal şi prin vot secret sau după o procedură echivalentă care să asigure libertatea
votului.


ARTICOLUL 22
Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate
socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi
culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personaliţării sale,
prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi de
resursele fiecărei ţări.


ARTICOLUL 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii
echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru
muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi
satisfăcătoare care să-i asigure lui precum şi familiei sale o existenţă conformă cu
demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul să întemeieze cu alte persoane sindicate şi de a se
afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.


ARTICOLUL 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi la timp liber şi îndeosebi la o limitare
rezonabilă a timpului de muncă, precum şi la concedii periodice plătite.


ARTICOLUL 25
1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării
sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,
locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la
asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în alte
cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări
independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii,
indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi
ocrotire socială.


ARTICOLUL 26
1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuită, cel
puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi de bază. Învăţământul elementar este
obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul
la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi, în funcţie
de merit.
2. Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi
întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea
trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între
toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie
dată copiilor lor.


ARTICOLUL 27
1. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa culturală a
colectivităţii, să se bucure de arte şi să participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile
care rezultă din acesta.
2. Fiecare are dreptul la protecţia intereselor morale şi materiale care decurg
din orice operă ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
ARTICOLUL 28
Fiecare persoană are dreptul să beneficieze, pe plan social şi internaţional, de
existenţa unei ordini care să permită ca drepturile şi libertăţile enunţate în prezenta
Declaraţie să-şi poată găsi o realizare deplină.


ARTICOLUL 29
1. Individul are îndatoriri faţă de colectivitate, numai în cadrul acesteia fiind
posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă
numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi
respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste
ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea, în nici un caz, să fie exercitate
contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.


ARTICOLUL 30
Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru un
stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun
act care să conducă la desfiinţarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în prezenta
Declaraţie.
__________________________________________________________________
* Adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie

1948.

Sursa: IRDO - Institutul Roman pentru Drepturile Omului