PROGRAM

• Joi, 13 decembrie, se va desfăşura programul "Egalitatea şanselor pentru tinerii vulerabili", după cum urmează:

11.00 Deschiderea simpozionului

Prof. Aura Creiţaru, preşedinte al Fundaţiei “Adolescenţa”
Prof. Mariana Cazacu, director al Casei Corpului Didactic Prahova

Alocuţiuni ale oaspeţilor de onoare:
1. Institutul Roman pentru Drepturile Omului
2. Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova
3. Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova

11. 30 Enlightened Vision Association - Elveţia - Accesul la educaţie - prezentare pps

11. 45 Centrul de Asistenţă Psihopedagogică Prahova - activitate interactivă 12. 00 Proiecte ale copiilor din şcoli - Joc de rol, studiu de caz

13. 00 Jurizarea expoziţiei de desene ale copiilor

14. 00 Festivitatea de decernare a diplomeleor şi premiilor

"Dreptul la egalitatea şanselor a tinerilor vulnerabili"

 Fundatia “Adolescenţa”, Enlightened Vision Association (EVA) – Elveţia, Institutul Roman pentru Drepturile Omului va invita la  editia a III a Simpozionului Drepturile si libertatile fundamentale ale omului, pe data de 13 decembrie 2012, orele 11.00.

*

Tema: "Dreptul la egalitatea şanselor a tinerilor vulnerabili"
Organizatori: Fundatia “ADOLESCENŢA” şi Casa Corpului Didactic  PH

*

Parteneri:

1. Enlightened Vision Association (EVA) – Elvetia
2. Institutul Roman pentru Drepturile Omului (IRDO)
3. Inspectoratul Scolar Judetean Prahova (ISJ)
4. Casa Corpului Didactic Prahova (CCD)
5. Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protectia Copilului Prahova
6. Centrul Judetean pentru Asistenta Psihopedagogica (CJAP)

*

Termen de inscriere – 1 decembrie

Termen pentru trimiterea proiectelor – 7 decembrie

Adresa: adolescenta08@yahoo.com

• Proiectele se adreseaza tinerilor, in general si in special elevilor, cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani.

• Acestea vor fi selectate pe criteriul tematic si durata prezentarii care trebuie sa fie de maximum 5-6 minute fiecare

Tipuri de proiecte admise:

1. Studiu de caz (prezentare simpla sau pps (powerpoint show), grup max de 2 coechpieri)

2. Joc de rol

3. Materiale jurnalistice: texte sau/si desene: 2 pagini, editate la 1 rand, Times New Roman 12, desene si fotografii originale si de calitate).

4. Materiale originale pentru expozitie: desene, pictura, logo-uri (format A3), panouri cu fotografii. 

*

Pentru inscriere va rugam sa trimiteti/mentionati:

 1. Numele si prenumele elevului /tanarului si varsta

 2. Unitatea scolara

 3. Numele prof. indrumator (acolo unde este cazul)

 4. Numele si tipul proiectului

 5. O fotografie, portret, a elevului/tanarului

• Programul se va derula intre orele 11.00 – 14.00, la CCD Prahova
• Expozitia se va monta incepand cu ora 9.00

Detalii la tel. 0723 264699; 0767 010920

Jurnal de activitate

"Toleranţa acceptă ideile tuturor"

Miercuri, 14 noiembrie, elevi de la şcoli ploieştene şi de la

Şcoala Profesională Specială din Plopeni

şi-au dat mâna, în semn de prietenie şi toleranţă.

Cei 80 de tineri şcolari au realizat cu prisosinţă,  

sub îndrumarea organizatorilor,

că nu contează perfecţiunea din mintea unora sau defectele fizice, mentale, de culoare evidente ale altora; importantă este motivarea fiecăruia de a accepta o experienţă frumoasă împreună - măiestria creativă după imaginaţia şi priceperea comună.

Pentru aceşti copii frumoşi la suflet,
felicitări din toată inima!

Ora 9.00 Ne pregătim de plecare: 40 de elevi care au optat pentru schimbul de cunoştinţe, aptitudini creative, opinii spuse sau desenate etc. de la C.N. "Jean Monnet", C.E. "Virgil Madgearu", Şcoala Gimnazială "Sfânta Vineri", Şcoala "I.A. Bassarabescu" din Ploieşti împreună cu profesori îndrumători.

Ora 9.30 Peste 30 de minute îi vom cunoaşte pe viitorii parteneri şi prieteni, elevi ai Şcolii Profesionale Speciale Plopeni 

Ora 10.00 Să facem cunoştinţă. În sala unde gazdele ne aşteaptă - un spaţiu curat, pregătit pentru programul dedicat întâlnirii noastre - suntem întâmpinaţi de un grup de 40 elevi din învăţământul special; au vârste diferite, între 14 şi 23 ani. În total, ne-am adunat aici aproximativ 80 de oameni, mai mici sau mai mari, ca varstă, sau ca dorinţă de a împărtăşi, să deprindem împreună ceea ce înseamnă concret toleranţă. Ne-a secondat în demersul nostru, directorul şcolii gazda, cel mai sufletist manager pe care l-am cunoscut vreodată, prof. Nicolaie Obiloiu.

Copiii au facut cunostinţă unii cu alţii, apoi au trecut la treburile lor: desenat si expunerea desenelor, activităţi de creaţie artistică, moment de poezie, cântec, joc de rol etc.

Priviţi, sunt atenţi la ceea ce pun în operă, mai şi glumesc, uneori fără haz, dar duc la capăt ceva minunat! Aşteptăm comentariile voastre.

Vom reveni să vorbim despre premierea celor mai buni.

Au consemnat pentru voi,
prof. Aura Creiţaru, prof. Roxana Vişan, foto: prof. A. Creiţaru

"Toleranţa acceptă ideile tuturor"

Fundaţia "Adolescenţa" şi Colegiul Naţional "Jean Monnet" din Ploieşti vă invită la workshop.
Proiectul are ca obiectiv educaţia pentru toleranţă şi este dedicat Zilei Internaţionale pentru toleranţă.
In centrul activităţii postăm ideea că toleranţa este abilitatea de a accepta diferenţa dintre noi şi alţii.

Motto-ul nostru este in genul celui exprimat de Voltaire, astfel: "Je n'aime pas vos idées, mais je me battrai jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer".

Protagonişti: elevi ai Şcolii profesionale speciale Plopeni
Invitaţi: tineri din şcolile prahovene
Data şi locul desfăşurării: miercuri, 14 nov. ora 10.00, la Şc. prof. specială Plopeni

Programul cuprinde:

A. Concurs de desene şi logo-uri
(lucrările vor fi aduse de participanţi şi afişate cu 1 ora înainte de începerea programului)

B. Ateliere de creaţie: echipele mixte formate din elevi din şcolile prahovene  vor realiza, accesorii hand made: huse de telefon, coliere, portfarduri, ornamente decorative pentru interior si pentru sărbători etc.

C. Moment artistic: fiecare şcoală invitată prezintă, la alegere (5-6 minute fiecare) recital de poezie, cântec, dans, joc de rol etc.

Tinerii se vor bucura, cu siguranţă, de produsele proprii realizate într-un ambient ospitalier şi de bună cooperare între colegi, vor schimba idei, opinii, impresii, experienţe.
În final, organizatorii vor acorda binemeritate recompense, diplome şi alte surprize plăcute.

                                                ******
NOTA

Rugam scolile să confirme participarea prin email, pana cel târziu vineri 9 noiembrie adolescenta08@yahoo.com: in medie grupul să cuprindă 4-5 elevi maximum pentru toate activitatile A,B,C. Locurile sunt limitate sin motive tehnice şi de bună organizare. 

1. Numele elevilor si prof. responsabil
2.Titlul desenului/logo-ului si autorul
3.Număr de telefon şi email de contact

Mult succes, dragilor!

Deplasarea la Plopeni se face cu microbuzul.
Telefon de contact organizatori: 0723 264699

Telefon gazde:  0244-33.23.10

Ziua Internaţională pentru toleranţă

La 12 decembrie 1996, Adunarea Generală ONU a invitat statele membre să sărbătorească Ziua internaţională pentru toleranţă la 16 noiembrie, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg (rezolutia 51/95).

Aceasta acţiune a început în cursul Anului ONU pentru toleranţă (1995), proclamat de către Adunare în 1993 (rezolutia 48/126). Anul a fost declarat la iniţiativa Conferinţei Generale a UNESCO; la 16 noiembrie 1995, Statele membre UNESCO au adoptat Declaraţia principiilor toleranţei şi Planul de acţiune al Anului.

http://www.onuinfo.ro/

GÂNDURILE UNUI COPIL NR.1

Gina Camelia Roman,

ELEVĂ ÎN CLASA A X-a :

Locul I la concursul de eseuri !

ROMÂNIA MEA: „ŢARA CONTROVERSELOR!”

LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI.

CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI „ROMÂNIA MEA”

Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii…
Frumoasă caracterizare…
Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară.

De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare.
Astfel, privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamatǎ şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să trăiască în altă ţară.
Iluzoriu?

Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...
Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic creat de propriile mentalitǎţi?
Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România?
Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci doar sǎ atrag atenţia cǎtre „umilul” megieş român.

Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ...

Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie…
Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ?

Este România o ţară perfectă?
Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi?

România este locul unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.

Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi.

Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului şi ora 7 pândeşte perfid…

De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume.

Probleme sau pǎreri tardive, puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat, cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţǎ care sǎ nu se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.

Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt.

Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.

Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund: din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fǎrǎ nici o noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an.

Mǎ uit în oglindǎ analitic, cred cǎ arǎt bine, pǎrul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamǎ.

Cobor scǎrile prudent, mi-e teamǎ sǎ nu alunec, a spǎlat proaspǎt femeia noastrǎ de serviciu.

La capǎtul culoarului deja zǎresc aceleaşi siluete, vecinii mei care ascultǎ muzicǎ pusǎ în casǎ de afarǎ.

Încerc să-i ignor, aşa cum ignor şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine sǎ nu exclame „Ce fac ǎştia toatǎ ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucatǎ de pâine!”

În naivitatea ei, speră... să nu ajung şi eu ca ei.

Înaintez spre ieşirea din scarǎ.

Vali, un urecheat ciudat, mǎ salutǎ zâmbind cu gura plinǎ de seminţe.

Schiţez un zâmbet, mǎ mai întreabǎ ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc sǎ aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu.

Brusc, mǎ întreb dacǎ vreunul o fi avut în viaţa lui emoţii la românǎ sau s-o fi strǎduit la matematicǎ.

Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte.

Cum or fi arǎtat când erau bebeluşi, moi şi pufoşi.

Ce aşteptǎri o fi având de la ei nişte mǎmici nedormite?

Unde, pe ce scarǎ a societǎţii ar trebui sǎ-i aşez?

Sunt scursuri, sunt plevuşcă?

Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine!

Asta nu pot ignora.

Ce şanse primesc ei şi de la cine?

Ce şanse primesc eu şi de la cine?

Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuitǎ, ei – din familii la fel de obişnuite, ca şi mine!

Lǎsati de capul lor, au alte repere…

Eu, de pe strada X, din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei…

Din România mea şi din România lor…

Mergând spre şcoalǎ, mǎ gândesc brusc la ce aş vrea sǎ mǎ fac când voi fi mare.

Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: „Şcoala româneascǎ scoate tâmpiţi”!

Oi fi şi eu unul dintre ei?

Cu siguranţǎ! „Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, şi e la modǎ sǎ te tratezi în strǎinǎtate”...

Toate fetele de vârsta mea vor sǎ se facǎ modele sau... nu ştiu... Ceva care sǎ le aducǎ mulţi bani şi faimǎ.

Îmi atrage brusc, deodatǎ, atenţia un afiş publicitate rupt.

Încǎ se mai observǎ zâmbetul „ca pentru pozǎ” al celui care promitea ca şi alţii... marea cu sarea!

Mǎ întreb, n-o fi şi el un produs al şcolii româneşti.

Dacǎ da, avem acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi.

De ce aş vota un tâmpit?

Drumul cǎtre şcoalǎ e un spectacol cotidian.

Îmi propun mereu sǎ vǎd ceva, o pǎrticicǎ din ţara asta.

In acest moment vǎd o femeie cǎrând o sacoşe, însoţitǎ de soţul care fumeazǎ o ţigarǎ… şi simt brusc că nu mai vreau să mă gândesc la nimic…

Gina Camelia ROMAN
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” – Vaslui